Betty si Barney Hill formau un cuplu interrasial: ea alba, el negru. Betty era asistenta sociala, iar Barney era angajat al postei.Dupa experienta pe care au trait-o, in centrul atentiei a ajuns in special Betty, dat fiind ca la putin timp dupa incident, Barney a decedat intr-un accident tragic(vom vedea mai tarziu cauza adevarata a mortii)

19 septembrie 1961. Undeva pe la miezul noptii.

       Sotii Hill se intorceau dintr-o vacanta in canada, unde au vizitat si cascada Niagara. Ei au observat ca de ceva timp, o "stea" ii urmarea. Ei se hotarasc sa opreasca pentru asi dezamortii piciosusele catelusa lor. Ei urca in masina si pleaca mai departe atunci cand Barney a simtit nevoia de a se opri din nou.

Chiar daca nevasta lui il ruga sa nu se duca, barney s-a dus intr-o padure unde a vazut un OZN prin care se vedeau ocupantii.

3 ore mai tarziu, ei se trezesc conducand in drum spre casa, nestiind ce au facut in acele ore.

20 septembrie 1961

   Sotii hill observa ca pe masina lor este o pata foarte ciudata pe capota masinii. Ei au citit intr-o carte despre OZN-uri (Betty a devenit interesata de fenomen dupa experienta pe care au trait-o) ca OZN-urile lasa unele pete magnetizate deasupra motorului atunci cand opresc masina. Ei au luat o busola

pentru a vedea daca este magnetizata, si numai in jurul acele pete acul busolei o lua rasna.

 

       Acestea sunt rezultatele sedintelor hipnotice facute pe sotii hill:

"Dezvaluirile facute de cei doin pacienti hipnotizati sunt intr-adevar explozive: Barney vireaza in mod neasteptat, angajandu-se pe un drumeag lateral prin padure, de parca ar fi raspuns unui ordin neauzit. Dupa cativa km, sotii Hill vad intr-o lumina rosie-portocalie ca drumul este blocat de 5 sau 6 fapturi cu infatisare omeneasca,scunde si imbracate identic. Barney franeaza, iar aratarile s-au apropiat. Asa ca Barney, incearca sa porneasca din nou. Dar ca un facut, motorul se opreste si luminile farurilor se sting. In fine, trei fapturi vin la Barney, si prinzandu-l de brat il obliga sa iasa din masina; celelalte creaturi procedeaza la fel si cu sotia lui. "

 

   Mai jos voi reda dialogurile din timpul sediintelor:

************************************************************************

Dr. Simon: Foarte bine, acum sa revenim la momentul final al excursiei facute la Niagara, cand va intorceati ai ati avut incidentul cu obiectul zburator neidentificat. Care este impresia dumneavoastra acum? Ati fost sau nu rapiti?

Barney: Impresia mea este ca am fost rapiti.

Dr. Simon: Ati fost rapiti?

Barney: Da, nu vreau sa cred ca am fost rapiti, asa ca spun am impresia, pentru ca astfel mi-e mai usor sa acceppt un lucru despre care nu vreau sa accept ca s-a intamplat.

Dr. Simon: De ce ti-e mai usor?

Barney: Pentru ca spun "am impresia".

Dr. Simon: Ce te nelinisteste de fapt?

Barney: Prea seamana cu o poveste fantastica. DAca altcineva mi-ar spune ca asta i s-a intamplat lui, eu nu l-as crede si detest sa fiu acuzat de un lucru pe care nu l-am facut, cand stiu ca l-am facut.

 

Dr. Simon: Dar pentru ce esti acuzat?

Barney: Nu sunt crezut ca am facut ceva si stiu ca am facut.

Dr. Simon: Sa presupunem ca te-a sugestionat visul lui Betty

Barney: Mi-ar placea sa fie asa

Dr. Simon: Ti-ar place. Ar putea sa fie adevarat?

Barney: Nu...(strigand): nu mi-a placut sa puna lucrul acela pe mine. Nu mi-a placut sa ma atinga!

   

Dr. Simon. In regula, in regula. Acum ei nu te mai ating, nu te ating deloc. Hai sa lasam asta. Acum doctorul Hynek va vorbicu voi si domnul Fuller poate sa vorbeasca cu voi si si deocamdata veti respecta instructiunile lor , ca si cum ar fi ale mele. Veti raspunde la toate intrebarile care va vor fi puse si veti indeplini orice instructiuni date de unul dintre noi trei cata vreme veti fi in transa. DAr dupa aceea ii veti raspunde numai mie.

 

Dr. Hynek: Barney, iti vei aminti totul limpedesi imi vei spune ce se intampla. Tocmai ai auzit un bip-bip-bip. Vreau sa-mi spui cu ce seamana sunetul si apoi fiecare dintre noi va retrai ceea ce se petrece in timp ce mergeti cu masina la sosea.

 

    Aici intervine ceva greu de explicat. Totusi Barney incepe deodata sa povesteasca, probabil din momentul in care au aparut "oamenii"-in fapt, sotii Hill au fost tarati cu forta la bordul navei de catre niste fiinte minuscule, cu piele lucioasa, de un gri albastrui palid, metalizat, complet lipsita de par, trasaturile erau cumva mongoloide, iar ochii mari ca de pisica, plasati oarecum lateral, asa incat sa poata asigura o vedere pe un unghi mai mare decat la oameni; fiinte tare ciudate, semanand foarte bine cu omuletii gri sau cenusiii.

 

   Barney: Betty este acolo-este acolo Betty. O, Doamne, asta-i innebunitor! Trewc peste un pod-nu sunt pe autostrada 3! Vai de mine, vai de mine! Nu-mi vine sa cred ochilor! Nu vreau sa inaintez! Nu poate fi acolo! Este Luna!

 

 Dr. Hynek: Continua, Barney. Iti amintesti totul limpede- totul este limpede.

 

 Barney:"Am iesit din masina si acuma intru in padure. Este o stralucire portocalie; este ceva acolo. Vai, vai, macar de as fi avut pusca, macar de as fi avut pusca(pe un ton agitat, disperat). Urcam pe bord. As vrea sa ma napustesc , dar nu pot. As vrea sa lovesc, dar nu pot. Sunt emotionat... Trebuie neaparat sa lovesc-trebuie neaparat sa lovesc!... Ma impiedic si ma gasesc intr-un coridor. Nu mai vreau sa inaintez. Nu stiu unde este Betty. Nu mi-a facut nici un rau; nu vreau sa lovesc, dar voi lovi daca cineva vrea sa-mi faca rau. Sunt amortit. Nu-mi simt degetele.Picioarele imi sunt amortite. Ma aflu pe masa.

 

  Se crede ca sotii Hill au fost dusi intr-o incapere inundata de o lumina albastruie care parea sa vina de pretutindeni, o incapere insa cu aspect de sala de operatie intr-un spital. Totul, chiar si podeaua, tavanul, peretii pareau sa fie facuti dintr-un material incolor, oarecum argintiu, care desi aparent metalic, la atingere amintea totusi de masele plastice. In pereti se vedeau mai multe nise, ca si o aparatura sofisticata. Intr-un colt era un scaun, iar in mijloc, un soi de masa pentru consultatie.

 

   Dr. Simon: Foarte bine. Poti sa te opresti aici.Te afli pe masa, dar esti linistit si relaxat, acum te odihnesti pana cand voi spune <<Asculta, Barney>>. Pentru putin timp nu vei auzi nimic din ceea ce spun eu. Betty, ce se petrece?

 

  Betty: Mergem cu masina. Barney franeaza si franele scrasnesc si Barney intoarce brusc la stanga. Nu stiu de ce face asta. Ne vom rataci in padure. Facem un viraj.(Pauza.)Barney incearca sa porneasca. Masina nu vrea. Acum ei vin spre noi, prin padure. Este ceva neobisnuit cu primul om ce se apropie. M-am speriat, trebuie sa ies din masina, sa fug si sa ma ascund in padure.

 

  Dr. Simon: Opreste-te, Betty!Opreste-te o clipa. Nu ai sa auzi nimic din ce spun eu. Aici are loc o scena in care Barney striga speriat si Dr. Simon se straduieste din greu sa-l calmeze. In cele din urma se intoarce din nou catre Betty

Dr. Simon: Acum poti sa ma auzi?

Betty: Da

Dr. Simon: Te rog, continua

 

 

 

Betty: Acum vreau sa deschid usa masinii si sa cobor, sa fug si sa ma ascund in padure...

Dr. Simon: Ai vazut vreodata ceva care sa semene cu obiectul acela?

Betty: Nu.

 

  Sotii Hill au fost tarati la nava care stationa undeva in apropiere, intr-un luminis , OZN-ul semana cu o uriasa palarie turtita, cu patru ferestre mari, toate in fata, apoi o multime de alte faruri si luminite imprejur. Borul palariei, nu mai lat de o jumatate de metru, parea uneori ca se invarte independent. In fine, au intrat pe o usa la care urca o rampa.

 

 

Betty a putut citi o carte de pe nava, care era scrisa cu niste semne ciudate, asezate ca scrisl japonez in coloane.